Sunt Eu în mii de urme

„Ceea ce azi contează cu-adevărat, ştiu bine,

Nu sunt acele lucruri ce viaţa mi le-aduce,

Ci sunt acelea care din mine primesc viaţă.”

Acesta mi-e stindardul ce pasul mi-l conduce.

Din toate câte-n cale mă-ntâmpină mereu

Primesc învăţătura şi mi-o asum cuminte.

Dar cele ce-mi dau aripi şi paşii mi-i înalţă

Sunt urmele prin care eu am călcat, fierbinte.

Prin focul meu lăuntric am ars ţărâna veche

Şi-am pus scânteie nouă la nouă lumânare.

Eu am ales schimbarea, eu mi-am dorit Lumina!

Din Mine mi-am dat viaţă-n această întrupare!

Privesc atentă paşii prin picurii de ceară:

Pulsează toţi odată, prezenţa lor se vede!

Sunt Eu în mii de urme, păpuşă fragmentată,

Rămasă-n fiecare mai mult decât aş crede.

Azi mă adun din cioburi şi mă iubesc în toate

Căci le-am creat să-mi fie oglindă în Prezent.

Din Mine le-am dat viaţă şi-acum le chem în mine,

Întregul să-mi devină, prin ele, conştient.

Bucureşti : 25.02.2010

***