Frumuseţea este în ochii privitorului

Când privitorul vede Frumuseţea

Ea înfloreşte-n forme minunate,

În paşi de dans se-arată pentru-o clipă

Sau în petale albe, parfumate.

Prin muzica celestă Ea înalţă

Frumoase aripi, vise reaprinse,

Cu care-l poartă-n zboruri către stele

Unde tristeţile din el sunt stinse.

Când privitorul simte Frumuseţea

Lumina Ei pe el îl luminează,

Prezenţa Ei i-aprinde o scânteie

Ce îl trezeşte şi-l eliberează.

Ea îi arată tainele minunii

Ascunse în tăcerea ce dansează,

Şi-n ritmul Ei, prin calda-i mângâiere,

Din timpul lui îl smulge şi-l salvează.

Când privitorul ştie Frumuseţea

El însuşi zboară, vultur către soare!

El este pas în dansul ce-l înalţă!

Şi simte-n el parfumul Ei de Floare!

Bucureşti : 24.02.2010

***