Floare de Lumină

În noaptea asta marea-i agitată,

Furtuna răscoleşte amintiri,

Sărate adâncimi întunecate

M-aşteaptă să-mi devină iar zidiri.

Sunt floare, azi, în lacrimi înflorită.

Parfumul meu, iubind, l-am risipit.

M-am transformat în gingaşă sirenă

Privind din valuri către cel iubit.

Pe-un ţărm îndepărtat un far clipeşte

Prin draperii de ceaţă şi de ploi.

Şi nu ştiu dacă vreau să-not spre maluri,

Să mă întorc la tine înapoi.

Nu ştiu de vreau din nou a tale lacrimi.

În ele mă scufund de la-nceput.

Oceanul nopţii mă înghite toată

Şi simt că nu mai pot să te ajut.

Salvată sunt de valul ce mă prinde

’Nălţându-mă spre cer ca pe-un trofeu

Şi-n diadema Lunii mă adoarme,

De strajă rămânând la capul meu.

În străluciri de raze argintate

Furtunile din jur se risipesc,

Iar trupul meu devine trup al Lunii

Şi-n Floare de Lumină înfloresc.

Bucureşti : 26.02.2010

***