Corăbii salvate de Iubire

Când noaptea se ridică peste lume

Ocean de stele se întinde-n zare

Şi-n valurile lui zâmbeşte dulce

Zeiţa-n întuneric călătoare.

Talazurile mării duc spre ţărmuri

Corăbii vechi, de nimeni aşteptate,

Salvate din derivă de Selena

Şi doar de ea acum îmbrăţişate.

Le-a pus cu drag lumină la catarge

Şi flori de crini pe pânze, parfumate,

Pe punţile pustii covoare albe

Le-a dăruit din raze argintate.

Cu dragoste de zână le-ocroteşte

Şi-n pulbere de vise le-nconjoară,

Rătăcitoarele cărări spre porturi

În lacrimi de iubire le măsoară.

Frumoasa nopţii, Floarea de Lumină,

Doar în corăbii vechi se oglindeşte,

Doar în pustiul lor îşi lasă dorul,

Doar în tăcerea lor se risipeşte...

Bucureşti : 26.02.2010

***