Ai fost izvor de rouă, ai devenit parfum

Cu mult prea des îţi numeri zăpezile trecute

Şi mult prea mult la tâmple le laşi să se aşeze.

Priveşte în adâncuri! Nu toate sunt pierdute,

Nu toate vor uitării să te abandoneze!

Un foc aprins mocneşte în inima din tine.

E viaţă, e iubire, e dor de primăvară!

Din omul de zăpadă ce nu-şi mai aparţine

Te-ai transformat în apa grădinii într-o seară!

Acolo, peste noapte, sub raze argintate,

A răsărit o Floare, din tine înflorită.

Ninsorile topite, în rouă transformate,

I-au fost izvor spre care a fost ademenită.

Petalele ei albe cu drag te-mbrăţişează

Şi, cu recunoştinţă, prin gene te priveşte.

I-ai devenit parfumul prin care te păstrează

Mereu în primăvara în care ea-nfloreşte.

Bucureşti : 26.02.2010

***