Primeşte-mi primăvara

Acum e primăvară, iar glasul ei răsună!

Perdeaua de zăpadă în muguri se topeşte.

Din gheţurile iernii grădina îşi adună

Izvoarele de rouă în care înfloreşte.

Din sloiurile tale îmi picură-n cuvinte

Sclipiri de-nţelepciune din gânduri troienite.

Sunt Floarea parfumată ce-ţi iese înainte

Un zâmbet să-ţi ofere sub tâmplele albite.

Mă-nclin cu duioşie, cu dor şi cu iubire

Şi îţi primesc sărutul în albele-mi petale.

Tu, omul de zăpadă uitat prin cimitire,

Ai înflorit o clipă în toate ale tale!

Să nu te-ntorci în iarnă! Ai muguri în privire!

Ai ramuri ce-şi aşteaptă, prin frunze, primăvara!

Să o primeşti în suflet, din ea să-ţi faci zidire!

E darul meu! Păstrează-l! El îţi va fi comoara!

Bucureşti : 27.02.2010

***