Iubirea, de suflet Creator

Când am venit pe lume am fost doar o lumină

Uimită de ulciorul în care mă-ntrupam.

În ochi aveam privire albastră şi senină

Ca Cerul meu din care în mine coboram.

Aveam o întrebare în trupul meu de fată

La care, într-o viaţă, urma să îmi răspund.

Copil am fost o clipă şi-apoi adult de-odată

Şi în uitarea nopţii am adormit profund.

M-am lepădat de aripi în fragedă pruncie

Când lumea asta strâmbă în fier m-a îmbrăcat.

Am renunţat la vise, poveştile o mie

Mi-au devenit iluzii şi le-am abandonat.

Credeam că fericirea în aur e-mbrăcată.

Aşa-mi spuneau cu toţii, aşa am învăţat.

Am căutat s-o aflu, dar calea-i minunată

S-a rătăcit de mine şi-n hău m-am afundat.

Acum, în depărtare, luceşte o scânteie,

Un far care-mi arată ieşirea din ocean.

Ea luminează astăzi copilul din femeie

Şi-ncearcă să-l salveze de dor şi de alean.

Lumina-aceea caldă îi spune iar povestea,

De visele pierdute îi aminteşte iar.

Din ape îl salveazăşi îi aduce vestea

Că aripi noi, frumoase, din suflet îi răsar.

Le simt cum cresc în mine şi-un strop de fericire

Îmi picură o clipă în inima din piept.

Din ea îmi iau puterea să ies din amăgire,

Să zbor din nou spre ceruri, ’napoi către Cel Drept.

Acum din nou răsună pierduta întrebare,

Dar ştiu deja răspunsul, în el mă înfăşor.

Toţi paşii mei din urmă m-au dus spre-a lui cărare:

Iubirea mi-e Lumina - de suflet Creator !

Bucuresti: 10.03.2010

***