De ziua florilor eu plâng

E-o zi în care lumea cu drag sărbătoreşte

Culoarea din petale şi-al florilor parfum.

Eu astăzi plâng... Lumina în mine nu-nfloreşte.

Pe El îl văd cum intră în templu de pe drum.

Se bucură azi lumea, dar mâine îl va vinde,

Iar florile acestea în spini s-or preschimba.

Pe fruntea Lui cunună vor fi şi-L vor cuprinde,

Iar sângele pe pleoape ei i-l vor aşeza.

El vine-n faţa lumii destin să împlinească,

Neascultarea toată s-o ia asupra Sa.

Trecând hotarul Morţii din moarte să-nflorească,

Lumina Nemuririi din chinuri să ne-o dea.

Eu, floarea parfumată, sunt Crinul din poveste

Şi-am fost, atunci, în noaptea când El ni s-a născut.

I-am fost Bună Vestire, căci El Iubire Este!

Şi doar prin Înviere noi toţi L-am cunoscut!

Stau printre flori, cu ele, dar ochii mei în lacrimi

Se tânguie pe calea pe care-L văd venind.

Iert lumii veselia trăită printre patimi.

El vine s-o salveze murind şi înviind...

Bucuresti: 10.03.2010

***