Te-aştept să uiţi că eşti al lumii

Mă vreau acolo, lângă tine, sau tu aici, acum, să fii,

Să ştergem toată întristarea c-o mângâiere şi-un cuvânt,

Să desenăm frumoase vise în noaptea noastră de copii,

Candoarea-aceea-a tinereţii s-o retrăim iar pe pământ.

Întreabă-ţi inima de poate să mă-nsoţească prin poveşti,

Iar sufletul să îţi răspundă dacă mă vrea în preajma ta.

Când ochii-ţi vor mai fi în lacrimi şopteşte-le că mă iubeşti,

Că trupul tău, plin de suspine, pe-al meu îl poate aştepta.

Visează, simte şi trăieşte, eliberează-te de tot,

Alungă aşteptări trecute ce se sfâşeau doar în dureri!

Par o iluzie în tine, dar sunt Iubire! Doar eu pot

Să-ţi vindec rănile crestate de-nsingurarea dintre seri.

Îţi văd privirea cea mai tristă din zorii zilei spre apus,

Frenetic căutând Iubirea prin gări în care n-ai mai fost.

Călătoria ta cu trenul doar deznădejde ţi-a adus,

E timpul să cobori, iubire, tot drumul ăsta n-are rost.

Te-aştept acasă, la fereastra unde-o lumină vei vedea,

Precum o floare parfumată îţi voi ieşi ‘nainte-n prag.

Te-aştept să-mi dai o mângâiere, sărutul tău, iubirea ta,

Te-aştept să uiţi că eşti al lumii! Să fii al meu, iubite drag!

Bucureşti : 19.02.2010

***