Azi plâng

Azi plâng cu roua crinului din glastră,

Din albele-i petale o adun.

Pe mâna mea polenul i se scurge

Şi-l înţeleg că-l doare... şi i-o spun.

Azi plâng cu vântul rece care bate

În geamul ferecat şi adormit.

Doar mângâierea lui mă înconjoară,

Doar în durerea lui m-am regăsit.

Azi plâng cu albe scânteieri de stele

Şi-mi picură în suflet jalea lor.

Prin genele-mi albastre-ntunecate

Suspină ceru-ntreg... şi al meu dor.

Azi plâng. Atât. Dar Luna nu mă lasă.

Pe raze mă ridică pân’la ea.

Singurătatea ei mă vrea alături.

O-mbrăţişez. Şi eu mă simt aşa…

Bucuresti: 05.03.2010

***