Versuri pentru tine, Cititorule

Aceste versuri sunt azi pentru tine,

Un Cititor din lume poposind

Pe calea unde vei găsi, pierdute,

Cuvinte despre viaţă glăsuind.

Sunt slove pentru suflete rănite,

Dar sunt şi gânduri despre drumul meu,

Sunt lacrimi picurate din iubirea

Ce o trimit cu drag, spre toţi,  mereu.

De vei citi cu inima acestea

Şi-n ochi o lacrimă de te va încălzi

Vei şti că ai primit şi tu cadoul

Ce-n al tău suflet el va înflori.

Voi şti şi eu că nu le-am scris degeaba

Când în lumina ta mă voi privi,

Când, în Oglinda care ne desparte,

Ne vom vedea şi-apoi ne vom zâmbi.

Atunci, în  09.12.2009, când am scris aceste versuri, m-am imaginat vorbind cu tine, Cititorul meu. 

Cu tine, Oglinda Sufletului meu. 

Am început de atunci să-mi adun "cioburile de suflet" încercând să refac întregul.

Încă mai fac asta. 

Citeşte-mă şi trăieşte alături de mine emoţiile mele, bucuriile mele, tristeţea şi fericirea mea, nerăbdarea şi disperarea mea, aşteptarea şi dorul meu. Mai ales dorul...

Citeşte-mă, dar nu mă judeca. Citeşte-mă şi  vezi dacă te recunoşti.

 Eu mi-am deschis sufletul aici, în faţa ta, şi doar te invit sa te priveşti în el ca într-o oglindă. 

Gestul meu îţi va dezvălui deopotrivă atât vulnerabilitatea mea, cât şi forţa mea interioară. 

Ştiu că nimic nu este întâmplător.

Încă nu ştiu de ce, dar acum sunt aici pentru tine, Cititorule. 

***

 Voi începe să îţi spun povestea mergând pe cărarea timpului...

Clipă după clipă, zi după zi, an după an, de la început până azi, când mă citeşti tu.

La început au fost paşi nesiguri, stângaci.

Apoi paşii mei s-au transformat în zbor!

Chiar dacă uneori am căzut, m-am ridicat mereu cu sufletul spre Lumină!..

Abia după ce mi-am deschis aripile am înţeles ce-i IUBIREA!!!

***

Dar să încep cu începutul. Mai întâi s-au înfiripat câteva gânduri şi cuvinte premonitorii 
despre ceea ce urma să fie prin naşterea mea în această lume.

M-am născut vara.

Să începem călătoria spre Iubire!