Durerea ta o storci în lacrimi,
O strigi spre cerul ‘nalt şi sfânt,
Dar nu-nţelegi că Domnul este
Pe Pământ?
Când de pe cruce răstignit
L-au dus pe braţe în mormânt
În suflete El ne-a pătruns,
Cu Duhul Sfânt.
Când a-nviat din Neştiut
În haine de Lumină
Şi viaţa noastră a-nviat.
Creştină.
De-atunci în noi este Puterea.
Suntem sfinţiţi de Dumnezeu
Să ne purtăm în spate crucea
Mereu.
Acum şi tu, mamă de înger,
Din moarte te vei înălţa
Când tu, ca El, în văzul lumii,
Vei învia.
Coroana ta de spini şi jale
În flori de crini va înflori
Când din adâncurile tale
Vei reveni.
Pământul viu te-mbrăţişează!
În Oamenii din jurul tău
Vei regăsi viaţa pierdută a
Pruncului tău!
Bucureşti : 23.04.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)