Se aşterne iarna peste clipa asta,
Ninsoarea coboară frumos, liniştit,
Din ceruri adie cântări de colinde,
Prin gene o lacrimă iar mi-a-nflorit.
E stropul de rouă din albe petale
Ce-l scutur din trupul de floare de crin,
În el văd oglinda ce-mi ştie parfumul
Frumoaselor cupe. Privesc şi suspin.
E iarnă şi-ngheaţă pe pleoape un fulg
Născut din albastre, tăcute stamine.
Şi-mi ninge polenul în albul decor
Ca norii ce plâng în acorduri cu mine.
În glastră, la geam, îmi ascult melodia
Din iarna ce-mi intră prin frunze în piept
Şi-atinge tărâmul din ultima floare
Pe care, demult, să-nfloreasc-o aştept.
Tabloul pustiu, pictat peste parcuri,
Mă cheamă să calc prin omăt neatins.
Aş sparge fereastra şi mi-aş face aripi
Să m-arunc în gerul care m-a cuprins.
Visele de iarnă ard în sobe calde
Ridicând spre ceruri fuioare de fum.
Doar visele mele, evadate-n crivăţ,
Cad - petale albe, îngheţate-n drum.
Bucuresti : 15.12.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)