Vise albe de crin

Se aşterne iarna peste clipa asta,

Ninsoarea coboară frumos, liniştit,

Din ceruri adie cântări de colinde,

Prin gene o lacrimă iar mi-a-nflorit.

E stropul de rouă din albe petale

Ce-l scutur din trupul de floare de crin,

În el văd oglinda ce-mi ştie parfumul

Frumoaselor cupe. Privesc şi suspin.

E iarnă şi-ngheaţă pe pleoape un fulg

Născut din albastre, tăcute stamine.

Şi-mi ninge polenul în albul decor

Ca norii ce plâng în acorduri cu mine.

În glastră, la geam, îmi ascult melodia

Din iarna ce-mi intră prin frunze în piept

Şi-atinge tărâmul din ultima floare

Pe care, demult, să-nfloreasc-o aştept.

Tabloul pustiu, pictat peste parcuri,

Mă cheamă să calc prin omăt neatins.

Aş sparge fereastra şi mi-aş face aripi

Să m-arunc în gerul care m-a cuprins.

Visele de iarnă ard în sobe calde

Ridicând spre ceruri fuioare de fum.

Doar visele mele, evadate-n crivăţ,

Cad - petale albe, îngheţate-n drum.

Bucuresti : 15.12.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu