Tăcere e în toate

Azi tac. Cum am tăcut şi ieri.

Şi-mi tace gândul veşnic netăcut.

Şi-mi tace inima şi se-nfioară

De întunericul în linişte crescut.

Cuvintele îmi mor azi pe hârtie

Şi-mi dau cu ele ultimul respir.

Uitate în sertarul vieţii mele

Vor putrezi aşa cum le înşir.

N-au vrut să-mi ştie slova disperată,

Nu mi-au citit cuvântul scris în vers,

Şi, astfel, n-au aflat din timp finalul:

Din Cartea Vieţii Ursitoarele m-au şters.

Nu mi-au ştiut din rime suferinţa,

Banalul vers la coş l-au aruncat

Sau l-au lăsat uitat... ca şi pe mine...

Uitată în clişeul repetat.

Ce-i pasă lumii de durerea mea?

Sunt număr în statistici şi-n rapoarte.

Am plâns, am râs, m-am consumat trăind

Şi-acuma tac...Tăcere e în toate...

Bucureşti : 28.05.2009

***