Pasul către mâine

Confuz mi-e pasul către mâine,

Deşi văd dincolo de pas.

ŞTIU destinaţia finală,

Dar pân-acolo?.... ce-a rămas?

Ce flori, pe cale, voi culege

Şi-n ce parfum voi adormi?

E Genţiana cea visată

Salvarea? Ea va înflori?

Ce neştiute suferinţe

Mă vor soma să le primesc

În schimbul clipelor frumoase

Ce-n vis deja mi le trăiesc?

Ce vămi voi trece fericită?

Şi care vor dori pe loc

Să mă oprească şi să-mi ceară

Tribut pe clipa de noroc?

Mi-ajunge timpul plin de lacrimi!

Deşi... pe-acestea le-am cerut

Să mă înveţe cum, spre mâine,

Să vin cuminte din trecut.

Respir adânc şi merg ’nainte

Şi rog întregul Univers:

Să nu mai sufăr niciodată

Acolo unde am de mers!

Iar paşii ce va fi să-i fac

Cărarea dreaptă să o ţie,

Iar cei ce-n drum m-or însoţi -

Toţi - fericiţi şi ei să fie!

Nu vreau un schimb de suferinţă

Cu fericirea cuiva!

Ci armonia absolută

În viaţa tuturor şi-a mea.

Cu freamăt viu îmi chem Lumina!

Cu inima o simt plutind

În jurul meu şi pe cărarea

Pe care-nvăţ să merg...  iubind!

Bucuresti : 18.11.2009

***