Eu plâng

Eu plâng. Şi inima îmi plânge.

Şi viaţa-ntreagă-mi curge în suspine.

Tu mă priveşti pierdut, ca un străin,

Cu sufletul de piatră rece-n tine.

Eu plâng pierdută şi nemângâiată

Şi-adânc mă răscoleşte dorul mut.

Tu mergi ‘nainte cu încrâncenare,

Iar paşii tăi mă uită în trecut.

Eu plâng, căci doar atât mi-a mai rămas.

Cărarea mea cu lacrimi mi-e pavată!

Şi aş vrea să-mi fii alături, dar nu-mi eşti.

Pe braţul tău aş plânge consolată.

Doar plâng, deşi aş vrea să mă opresc

Şi-aş vrea să-ţi iert tăcerea vinovată

Ce-ascunde-n ea aceeaşi suferinţă

De care mă simt zilnic devorată.

Ghicesc în fuga ta aceeaşi neputinţă

De prizonier pe veci al aceluiaşi destin.

Ştiu că purtăm acelaşi oftat fără cuvinte,

Căci din aceeaşi cupă noi am băut pelin.

Se sparge viaţa noastră în tăcere…

Din cioburi o vei căuta s-o strângi

Când, singur, disperat, te vei întoarce

În timpu-n care trebuia şi tu să plângi.

Bucureşti : 14.06.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu