Sfârşit de toamnă

Înnoptate ceruri se cobor pe dealuri,

Stelele aprinse picură-n lumini,

Văd de la fereastră luna solitară

Care străluceşte-n albe flori de crini.

Timpul se dilată peste universuri,

Liniştea se-aşterne blândă printre nori

Şi-nfăşoară calde adieri de vise,

Gânduri şi dorinţe de la visători.

Toamna îşi adună ultimele frunze

Şi cu nostalgie-şi lasă pomii goi,

Vântu-i ţine trena rătăcind prin parcuri,

Răspândind mirosul  reavăn de noroi.

Ploile trecute au spălat pământul

Lăsând pentru iarnă locul pregătit,

Au luat cu ele resturi de-anotimpuri,

Zâmbetele toate şi tot ce-am iubit.

Pun în crizanteme ultima speranţă,

Gândul meu din noapte ele îl vor şti,

Când vor spune lumii din petale albe

Despre primăvara ce va reveni !

Bucuresti: 06.11.2009

***