Respir din nou

Mă pierd, mă risipesc tăcută.

Nisipul mi-e de vânt luat.

Mă uit cum timpul îmi răstoarnă

Credinţele ce m-au creat.

Mă caut în genunchi, în lacrimi,

Şi fir cu fir m-adun din nou

Din grote reci, întunecate

Şi din al soarelui halou.

Fac lut din nou, de întrupare,

Dar forma mi-e doar chip frumos.

Ceva lipseşte din păpuşa

Ce-am recules-o de pe jos.

Un înger blând de sus trimite

Lumină albă peste ea,

Iar când veşmântul o cuprinde

Pe cer se-aprinde-o nouă stea.

Privesc lucrarea şi minunea

Şi văd prin ochi de lut aprins.

Simt cum încet primesc în mine

Fluxul divin... vârtej încins.

Iar când pocalul plin ajunge

Aud o şoaptă din văzduh:

„Nu te opri... Te rog, respiră!...

Acum eşti OM nu mai eşti duh!

Te-ai vrut aici printre nisipuri,

Iar eu SĂ FII te-am ajutat.

Ţi-am pus în cuget nemurirea

De care-atunci te-ai lepădat.

În inimă ţi-am scris cuvinte,

Iar focul lor te va trezi!

Le vei simţi vibrând în tine,

Când în Iubire vei trăi!”

Bucuresti: 03.12.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu