Ai fost întâi copilul care m-a iubit

Din clipa-n care-n inima mi-a spus

Că asta e iubire, n-am ştiut

Dacă să cred în ea sau doar în gândul

Ce mă certa atunci ca şi-n trecut.

Mi-era prea bine când simţeam ca tine:

Emoţia, fiorul... După care

Un freamăt viu mi-a potolit gândirea...

Euforia dulce-ameţitoare.

Când în cuvinte simple mi-ai deschis

Cărarea către inimă, s-ascult,

Iubirea ta îmi tălmăcea cuvântul

Înscris în ea, acolo, mai demult.

Căci tu ştiai! Ştiai ce îmi va spune!

Ştiai că nu oricum voi asculta!

Ştiai că vorba blândă şi cuminte

Mă va trezi din adormirea mea!

Ştiai că în adânc era copilul

Tăcut, ascuns, însingurat şi trist

Ştiai că, aparent, eu sunt adultul

Ce mă credeam salvată doar de Christ.

M-ai ajutat să-l scot iar la lumină

Când tu, întâi, copil ai devenit

În ochii mei ce nu ştiau să vadă

Nimic din cel ce, astfel, m-a iubit.

Bucuresti : 29.12.2009

***