Iubesc Pământul!

Atât de mult iubesc Pământul!

Frumos i-e chipul între maluri,

Croit în piatră sau nisip,

Cu plete de păduri şi valuri!

Atât de mult iubesc Pământul

Ce freamătă-n izvoare dulci,

Şi-aripi de fluturi şi petale

Îi ţes cunună printre stânci!

Atât de mult iubesc Pământul

Cu inocenţa-i de copil

Ce-şi lasă sufletul în soare,

În voia tuturor, umil!

Ţărâna mea din trup e-a lui,

Iar sângele – zăpezi topite,

Din ochii mei albaştri curg,

Ca lacrimile, ploi cernite.

Când eu suspin, el se-nfioară,

Iar fericirea mea e-a lui,

Din  coasta lui mă simt născută,

Dar el se simte-al nimănui.

Aş vrea să-i fiu din nou copil,

Iubită,  mamă şi stăpână,

Să-l mângâi şi să-i spun că EL

Îl va salva cu sfânta-I mână!

Bucuresti: 05.10.2009

***