Atât de mult iubesc Pământul!
Frumos i-e chipul între maluri,
Croit în piatră sau nisip,
Cu plete de păduri şi valuri!
Atât
de mult iubesc Pământul
Ce
freamătă-n
izvoare dulci,
Şi-aripi de fluturi şi petale
Îi ţes cunună printre stânci!
Atât de mult iubesc Pământul
Cu inocenţa-i de copil
Ce-şi
lasă sufletul
în soare,
În voia tuturor, umil!
Ţărâna mea din trup e-a lui,
Iar sângele – zăpezi topite,
Din ochii mei albaştri curg,
Ca lacrimile, ploi cernite.
Când eu suspin, el se-nfioară,
Iar fericirea mea e-a lui,
Din coasta
lui mă simt născută,
Dar el se simte-al nimănui.
Aş
vrea să-i fiu
din nou copil,
Iubită, mamă şi stăpână,
Să-l mângâi şi să-i spun că EL
Îl va salva cu sfânta-I mână!
Bucuresti: 05.10.2009
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit
sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)