O mie de gânduri mă-ntâmpină-n zori
Şi toate încep să-şi descarce în mine
Bagajul cu vise, cu temeri, cu dor,
Confuze dorinţe, în suflet ciorchine.
Lumina îmi umple privirea şi viaţa
În timp ce-mi trimit rugăciunea spre Tine!
Îmi satur fiinţa cu apa sfinţită
Şi, sub semnul crucii, speranţa revine.
Aşa, renăscută din noaptea adâncă,
În mijlocul lumii mă-ntorc optimistă.
Încrederea-mi este toiagul de sprijin
Şi-aştept provocări să le-nfrunt realistă.
De mâinile Tale mă las susţinută.
În inima mea ai venit să m-ajuţi.
Smerită-mi duc paşii spre fricile mele
Cu care e timpul să mă confrunţi.
Îmi iese pe rând, câte una, ‘nainte,
Să-mi vindece rănile însângerate,
Să-mi redescopăr uitate probleme
Lăsate în urmă, nerezolvate.
Sunt toate din mine şi-acum retrăiesc
Secvenţe din viaţă pierdute pe drum.
Le-adun şi le ard cu tămâie de cedru
Şi picur parfumul de mir peste scrum.
Balastul de grele poveri din trecut
S-a stins pentru veci, remuşcări potolind.
Voioasă mi-e inima eliberată!
În braţele Tale vin, Doamne, iubind!
Bucureşti : 15.06.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)