Te chem şi ştiu că mă auzi.
Prezenţa Ta mă înconjoară!
Te simt în nostalgia toamnei
Ce din frunziş mă înfioară.
Te chem şi stiu că eşti aici
În coşul plin de fructe coapte,
În cuiburi goale, părăsite,
În şuierat de vânt în noapte.
Te chem şi ştiu că îmi răspunzi
Prin flori de albe crizanteme
Depuse astăzi la icoana
Din care îmi inspiri poeme.
Te chem şi ştiu că mă cuprinzi
Cu mângâierea Ta divină.
Din suflet lacrimile-mi ştergi
Şi-adorm, visându-Te, senină.
Te chem Acum să mă trezeşti
Şi-n mir de nard împarfumată
Să mă înalţi din visul toamnei
Spre nemurire, fermecată!
Bucuresti: 05.10.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)