Să uit...

Îţi scriu acum cuvântul nerostit

Din timpul ce-a trecut pe lângă mine.

Ca să nu-l uit l-am strâns într-un sipet

Pentru această clipă, pentru tine.

Îţi dau în dar ce n-am dat nimănui:

Tandreţea din poemul meu şoptit

Ce-n fapt de seară cântă şi colindă

Povestea iernii-n care ne-am iubit.

Citindu-mă, adânc să mă inspiri,

Să mă cufund în noaptea ce ne leagă,

Să uit de mine-alunecând în tine,

Să simt că sunt, cu tine, iar întreagă.

Să-mi uit cărarea timpului trecut,

Să uit că eşti şi tu la fel ca mine:

Un om, un suflet, un destin pierdut,

O amintire plină cu suspine.

Să uit că suntem două respiraţii

Ce-şi sorb iubirea din cuvinte noi,

Să fim în clipa asta numai una,

Iar timpul să ne piardă pe-amândoi.

Si, dacă din uitare ne-om trezi,

Ne-om căuta prin vise fiecare,

Iar prin acest poem ne-om aminti

Cum să ne întoarcem iarăşi în uitare.

Bucuresti : 18.12.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu