marți, 31 iulie 2012

Să uit...



Îţi scriu acum cuvântul nerostit
Din timpul ce-a trecut pe lângă mine.
Ca să nu-l uit l-am strâns într-un sipet
Pentru această clipă, pentru tine.

Îţi dau în dar ce n-am dat nimănui:
Tandreţea din poemul meu şoptit
Ce-n fapt de seară cântă şi colindă
Povestea iernii-n care ne-am iubit.

Citindu-mă, adânc să mă inspiri,
Să mă cufund în noaptea ce ne leagă,
Să uit de mine-alunecând în tine,
Să simt că sunt, cu tine, iar întreagă.

Să-mi uit cărarea timpului trecut,
Să uit că eşti şi tu la fel ca mine:
Un om, un suflet, un destin pierdut,
O amintire plină cu suspine.

Să uit că suntem două respiraţii
Ce-şi sorb iubirea din cuvinte noi,
Să fim în clipa asta numai una,
Iar timpul să ne piardă pe-amândoi.

Si, dacă din uitare ne-om trezi,
Ne-om căuta prin vise fiecare,
Iar prin acest poem ne-om aminti
Cum să ne întoarcem iarăşi în uitare.

Bucuresti : 18.12.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)