Mă arde-n suflet neputinţa
Singurătăţii ce-o resimt.
Mă văd pierdută şi golită.
Nemărginirea mi-o presimt.
Am irosit atâţia ani…
Fără iubire am trăit.
Am căutat-o, am dorit-o
Şi-n resemnare-am amuţit.
Tăcerea mi-a fost plâns în noapte
Şi leagăn de abandonare,
Balsam pe inima rănită,
Şi-ades, colacul de salvare.
Mă protejam fugind de lume,
De gura ei provocatoare,
Punându-mi masca fericirii
În faţa ei nepăsătoare.
Oh, ce puţin aveam nevoie!
Doar un cuvânt şi-o-mbrăţişare!
Însă tăcerea m-a învins
Abandonată în uitare...
Am aşteptat să simt căldura
Iubirii care nu pretinde,
Tandreţea ce m-ar vindeca
Şi într-o clipă m-ar destinde.
E-aşa târziu să mai aştept…
Şi sunt atât de obosită…
Cu fire albe şi cu riduri
Sunt azi împodobită….
Salcâmii iar au înflorit
Şi boarea nopţii mă-nfioară,
Melancolia şi durerea
Din depărtări mă înconjoară.
O melodie a iubirii
Mă deapănă-n sclipiri de stele…
- “E prea târziu să mai aştepţi…”
Şoptiră Ursitoarele….
Bucureşti : 02.05.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)