Mă arde-n suflet neputinţa
Singurătăţii ce-o resimt.
Mă văd pierdută şi golită.
Nemărginirea mi-o presimt.
Am irosit atâţia ani…
Fără iubire am trăit.
Am căutat-o, am dorit-o
Şi-n resemnare-am amuţit.
Tăcerea mi-a fost plâns în noapte
Şi leagăn de abandonare,
Balsam pe inima rănită,
Şi-ades, colacul de salvare.
Mă protejam fugind de lume,
De gura ei provocatoare,
Punându-mi masca fericirii
În faţa ei nepăsătoare.
Oh, ce puţin aveam nevoie!
Doar un cuvânt şi-o-mbrăţişare!
Însă tăcerea m-a învins
Abandonată în uitare...
Am aşteptat să simt căldura
Iubirii care nu pretinde,
Tandreţea ce m-ar vindeca
Şi într-o clipă m-ar destinde.
E-aşa târziu să mai aştept…
Şi sunt atât de obosită…
Cu fire albe şi cu riduri
Sunt azi împodobită….
Salcâmii iar au înflorit
Şi boarea nopţii mă-nfioară,
Melancolia şi durerea
Din depărtări mă înconjoară.
O melodie a iubirii
Mă deapănă-n sclipiri de stele…
- “E prea târziu să mai aştepţi…”
Şoptiră Ursitoarele….
Bucureşti : 02.05.2009
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea
şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)