Te-aştept acum, Copile, mai mult ca niciodată.
Prin genele lăsate eu picur după Tine,
Prezenţa Ta sfinţită e singura în stare
Să mă salveze astăzi de umbrele din mine.
Din steaua ce Te-anunţă primesc şi eu Lumină
Să văd prin ea poteca spre ieslea-n care vii;
Pornesc la drum alături de magii din poveste
Să Te primesc în suflet, icoană Tu să-mi fii.
Cărarea mea spre Tine e plină de ispite
Şi-ajung să fiu cununa cu spini ce-o vei purta,
Devin chiar mâna care, alături de aceia,
Pe frunte Ţi-o vom pune când Te vom condamna.
Te voi trăda alături de Iuda prin sărutul
Prin care-atunci de Tine voi şti să mă dezleg,
Dar Tu mă ierţi, ştiu bine - şi Te aştept, uimită,
Prin ochii Tăi, Copile, iubirea s-o-nţeleg,
E-un foc deja în mine, sunt candelă ce arde,
Sunt crucea şi mormântul în care vei intra,
Mă simt tâlharul care, prin ultima suflare,
Primesc şi eu iertarea ce-n Rai mă va-nălţa.
Pe drumul către Tine - un Prunc fără prihană,
Am învăţat iubirea, mi-am scris-o în destin.
Prin lacrima ce astăzi îmi tremură în pleoape
Simt cum Te naşti în mine... Lumină să devin.
Bucuresti : 01.12.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)