Albastră Genţiană eu sunt în calea ta
Şi-ţi spun că vine timpul de lacrimi să te ştergi!
Nu mai privi în urmă.... de toate vei uita!
Pe drumul spre Lumină cu mine ai să mergi!
Adu-ţi aminte noaptea în care m-ai visat.
Fugeai în întuneric, fugeai de neştiut.
Părea că doar hotarul acela te-a salvat,
Hotarul spre Grădina în care-am apărut.
În anii ce trecură în preajma ta am fost,
Iar gândul, câteodată, îţi amintea de mine.
Sunt Genţiana care am de-mplinit un rost
De-aţi arăta limanul, de-a te salva de tine.
Parfumul meu albastru te va-nsoţi etern
Şi-ţi voi deschide ochii când vei fi pregătită
Să îţi primeşti destinul, iar fuga din infern
Să o închei c-o Floare în inimă-nflorită!
Bucuresti: 18.11.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)