Prin Tine mă întorc din nou în mine

Ascult colinde sfinte în odaia

În care am aprins azi lumânări

Să-mi scriu tăcute gânduri în cuvântul

Ce-nalţă către Tine întrebări.

Mi-e-atât de dragă liniştea aceasta!

În ea mă recunosc copilul Tău.

Mă simt asemeni Ţie de Crăciunul

Când iar Te naşti - ca Fiu de Dumnezeu.

Când îngerii, cântând, din cer coboară

Să îţi aducă-n braţe flori de crini,

Din mâna lor primesc şi eu destinul:

O cruce sub cununa Ta de spini.

Când magii Ţi se-nchină înainte,

Cu smirnă, aur şi tămâie-n dar,

Primesc şi eu trădarea prin arginţii

Ce Iuda i-a primit în buzunar.

Când cei săraci te recunosc Mesia,

Uimiţi de steaua ce Te-a însoţit,

Şi eu sunt judecată de sinodul

Ce Te-a trimis pe cruce, osândit.

Când turmele de oi îţi stau în preajmă

Şi-n Miel nevinovat Te văd născut,

Îţi simt şi eu tăcerea şi durerea

În faţa celor ce nu Te-au ştiut.

Când Maica Ta, preasfântă şi curată,

Te-aduce lumii, dat de Dumnezeu,

Te simt Copilul care iar se naşte

De două mii de ani prin trupul meu.

Prin Tine mă întorc din nou în mine,

Unde-n iubirea Ta am înviat.

Tu eşti scânteia de lumină-n care

Îmi amintesc să fiu cum m-ai creat.

Bucuresti : 13.12.2009

***