Aştept ca timpul să treacă de mine,
Şi noaptea să-mi stingă lumina,
Iar liniştea să nu-mi mai vorbească.
Pe scenă aştept să îmi cadă cortina.
N-am gânduri, nici glas, nici voinţă,
Trăiesc prin aceste finale cuvinte.
Din inerţie respir, dar n-ajunge
Să mă împingă pe drum înainte.
Sunt agăţată de viaţă de-un fir
Pe care n-am dreptul şi nu vreau să-l rup.
Grea mi-e povara şi nu ştiu ieşirea
Din lume să ies ca albina din stup.
În jur simt văzduhul şi-un vuiet absurd.
Îi simt cum încearcă să tragă de mine
La mal să mă scoată, salvându-mă iar.
Dar eu mă înec resemnată-n suspine.
Bucureşti : 28.05.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)