marți, 24 iulie 2012

Sunt albă crizantemă




Grădina, ieri aprinsă de culoare,
Mai are doar o albă înflorire:
Îmi cresc acum corola dantelată,
Altar de rugăciune-n mănăstire.

Petale lungi îmi sunt în urmă paşii,
Parfum de mir în glastră îţi depun
Când mă aşez să dorm lângă icoana
Spre care-n lacrimi ochii tăi apun.

Sunt albă şi frumoasă crizantemă.
Cu toamna vin în casa ta, străine,
Să-ţi las în prag tomnatice arome,
Melancolii ascunse şi suspine.

Bucureşti: 30.08.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)