În zori primesc alene bineţe de lumină
Şi îmi zâmbeşte trupul în proaspăta răcoare.
Mă-ncarc de energia solară care curge
Şi-mi redeschide poarta iubirii, cu candoare.
În iz de iasomie şi-n ciripit de vrăbii
Transmut vibraţii grele în optimism senin.
Respir adânc şi tainic a lumii existenţă
Ce-o retrăiesc în spirit prin trupul feminin.
Acum mă simt voioasă, cu inima înaltă
Şi redescopăr viaţa prin genele-mi plecate,
Scântei lucesc ferice în ochii mei albaştri,
După furtuni amare şi dupa ploi sărate.
Voi trece peste toate cu calm şi-nţelepciune,
Aşa cum dimineaţa se-nalţă din zenit.
Lumina şi căldura vor risipi tenebre
Şi mi-or deschide calea să urc spre infinit.
Bucureşti : 31.05.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)