Salvată de mine însămi

M-am hotărât să-mi scriu acum
Scrisoare simplă pe hârtie
În locul vorbelor din gând
Ce-n vânt or să se-mprăştie.

Şi, de-mi voi da uitării vorba,
Cuvântul scris îl voi citi
Şi, amintindu-mi despre mine,
Pe mine mă voi regăsi.

Când singură printre străini
Mă voi simţi, atunci înscrisul
Va spune : „Nimeni nu e singur
Decât de vrea cu dinadinsul!”

Când voi dori o-mbrăţişare,
Ca cea primită de la Tine,
Cuvântul mă va-mbrăţişa:
„Şi totul o sa fie bine!”

Când mă voi întreba pierdută
„Oh, Doamne, ce să fac acum?”
Stă scris: „Ca Pheonix voi renaşte
Din viaţa mea făcută scrum!”

Când voi simţi că nu fac faţă
Şi-n gol eu mă voi prăbuşi,
Aici voi şti încurajarea:
„Perseverează şi vei reuşi!”

Când în oceanul de tristeţe
Eu fi-voi naufragiată,
Voi şti că : „Pot împrumuta
Din fericirea de-altadată!”

Când stăpânire peste mine
Va pune lacrima prelinsă
Voi reciti ce-acuma scriu:
„Durere, nu mă las învinsă!”

Când oboseala pân’ la oase
O voi simţi cum se-adânceşte,
E scris: „Ce azi nu te omoară
De mâine sigur te-ntăreşte!”

Când voi cădea pe caldarâm
De mine voi fi ridicată.
„Căci imi doresc să mă ajut
Şi din abis să fiu salvată!”

Când voi dori să plec, voi sta
Nevrând cuvintele-acum scrise:
„Momentul drumului frumos
Şi-a braţelor deschise...”

Bucureşti : 26.04.2009

***