De ziua îngerului tău

În faţa lacrimilor tale

Mă plec smerită, aşteptând

Să îţi preiau în vers durerea.

Oftând.

Strigând “mă doare” în neant

Amplificat revine

Ecoul mamelor de îngeri

Spre tine.

Durerea lor e şi a ta,

Dar prea puţini o ştiu.

De-aceea eu, cu pana mea,

O scriu.

O ţin captivă în cuvânt,

O prind în vers de poezie,

Ca să devină pentru oameni

Mărturie.

E greu să suferi pe ascuns

Şi tu o ştii prea bine...

E timpul unei mângâieri

Divine.

Când ochii lumii lăcrimează

Şi sincer spun “Îmi pare rău”

Tu îl primeşti direct în suflet

Pe Dumnezeu.

Tot El pătrunde şi acolo,

În sufletele celor care

Îţi sunt alături în  iubire

Şi-mbrăţişare.

Îţi sunt acum şi eu aproape,

De ziua îngerului tău.

Deşi nu sunt mama de înger,

Mi-e greu.......

Bucureşti : 26.04.2009

***