Trei urgenţe

Citind mesajul anonim primit

Am înţeles că undeva, departe,

Sunt trei urgenţe care mă aşteaptă.

Sunt trei probleme, tot nerezolvate.

Sunt cele trei cuvinte cunoscute,

Dar de rostit mai grele decât toate

Când între suflete se interpun

Mândria şi Orgoliul, nesecate.

Rostesc prea rar cuvântul “Te iubesc“

Şi-aşa ignor trăirea-asociată,

Şi-abia când îl aud, când îl primesc,

Îmi amintesc. Desigur, vinovată.

Atunci greşeala mea mă răscoleşte

Şi-o grea mustrare-n suflet îmi pătrunde,

Dar uit de “Iartă-mă“ şi nu-nţeleg

De ce numai tăcerea îmi răspunde.

Şi cad din nou, interpretând tăcerea.

Pe seama nepăsării eu o pun...

Mă uit în jur... nu-i nimeni lângă mine.

“Ajută-mă” se pierde... nu-l mai spun.

Uitând pe rând cuvintele de suflet

Singuratatea mă îmbracă în tăcere

Şi mă trezesc în mijloc de mulţime

Zidită-n neştiuta mea durere.

Bucureşti : 01.06.2009

***