Citind mesajul anonim primit
Am înţeles că undeva, departe,
Sunt trei urgenţe care mă aşteaptă.
Sunt trei probleme, tot nerezolvate.
Sunt cele trei cuvinte cunoscute,
Dar de rostit mai grele decât toate
Când între suflete se interpun
Mândria şi Orgoliul, nesecate.
Rostesc prea rar cuvântul “Te iubesc“
Şi-aşa ignor trăirea-asociată,
Şi-abia când îl aud, când îl primesc,
Îmi amintesc. Desigur, vinovată.
Atunci greşeala mea mă răscoleşte
Şi-o grea mustrare-n suflet îmi pătrunde,
Dar uit de “Iartă-mă“ şi nu-nţeleg
De ce numai tăcerea îmi răspunde.
Şi cad din nou, interpretând tăcerea.
Pe seama nepăsării eu o pun...
Mă uit în jur... nu-i nimeni lângă mine.
“Ajută-mă” se
pierde... nu-l mai spun.
Uitând pe rând cuvintele de suflet
Singuratatea mă îmbracă în tăcere
Şi mă trezesc în mijloc de mulţime
Zidită-n neştiuta mea durere.
Bucureşti : 01.06.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)