Acum

Acum e timpul care îmi zâmbeşte

Şi-n care ard etapele trecute.

Este hotarul către împlinirea

Cereştilor tărâmuri nevăzute.

Se sting încet furtunile din aer,

Amărăciunea se topeşte lin,

Vibrează iar lumina în adâncuri,

Dulceaţă răspândind peste pelin.

Acum e anotimpul înăţării,

În el renasc în adevăr curat,

Prin el mă curăţ de resentimente,

Izvor de nemurire nepătat.

Ascedem toţi spre poarta luminată

Iertându-ne iubirea nerostită,

Simţindu-ne în Sine-acea Prezenţă,

Imagine din ceruri oglindită.

Acum Eu Sunt Acel Ce Este.

O ştiu, o simt, deplin o retrăiesc,

Ambrozie pe suflet şi nectarul

Cuvintelor în care azi mă regăsesc.

Bucureşti : 01.06.2009

***