Mă voi ridica

De nimeni n-am fost întrebată

Ce vreau, ce simt şi ce gândesc.

N-am fost atât de importantă?

De fapt, cât preţuiesc?

Cât costă oare frumuseţea?

Hai, fiţi, vă rog, mărinimoşi!

Ce preţ aţi da din buzunare

Pe ochii mei frumoşi?

Dar sufletul cât preţuieşte

Ştiind că este-mprăştiat

În mii de cioburi şi suspine,

De cer îndoliat?

Pe trupul meu udat în plâns,

Cum este frunza după ploaie

Căzută toamna la pământ,

Cine-ar da o leţcaie?

Nici pe degeaba nu mă vor

În cercul lor prea strâmt,

Să nu le-ntunec fericirea

Cu vreun cuvânt.

Toţi au fugit din calea mea

Şi în trecut m-au izolat.

Fără priviri, fără cuvinte,

M-au uitat.

Nu au ştiut sau le-a fost greu?

N-au vrut să mă rănească?

Sunt vorbe şi pretexte din

Reacţia-omenească.

Pe toţi eu i-am iertat acum

Şi-aştept să fiu iertată

Că-n suferinţă m-am lăsat

Abandonată.

Bucureşti : 25.04.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu