Parfumul florilor de tei

Foşneşte timpul printre frunzele tăcute

Şi-n taină  se strecoară pe alei,

Învăluind prin crengile-adormite

Parfumul dulce-al florilor de tei.

Mireasmă vie, prinsă în petale,

Potir de bucurie şi nectar,

Trezeşte rugăciunea învierii

Pe-al sufletului întrupat altar.

O mierlă îşi începe repertoriul

În teii peste noapte înfloriţi,

Doi fluturi albi dansează în lumină,

Cu roua dimineţii-mpodobiţi.

Din cuiburi rândunele în săgeată

Se-nalţă în văzduhul necuprins

Şi-n adierea parfumată din frunzişuri

Răspunde scurt un greiere surprins.

Alături, în livada de pe dealuri,

Cireşii dau în pârg din mândre flori,

Albinele pornesc în roi spre teii

De unde-acum vor aduna comori.

Ce freamăt viu! Ce dulce încântare!

Ce poftă de trăire! Ce sublim!

Ne înălţăm în ceruri prin simţire

Şi fericiţi în trupuri revenim!

Bucureşti : 13.06.2009

***