Vacanţa

E timpul să îmi fac bagajul

Căci, gata, a-nceput vacanţa!

Iar pescăruşii mă îndeamnă

Să fug la plajă, la Constanţa!

Vacanţa mă întoarce spre nisipul

În care paşii mei sunt efemeri

Spre valuri înspumate, optimiste,

Către sărutul soarelui acestei veri!

Mă-ndeamnă să visez în briza serii,

În asfinţit de soare grandios,

În scoici să îmi ascult ecoul

Din valuri înălţat spectaculos!

Sau, poate, voi dori să redescopăr

Cărări prin a pădurilor volane,

Spre brazii ce mă-ntâmpină pe creste

Prin energia stâncilor montane!

Voi fi vrăjită-n izul de răşină

De liniştea păşunilor cosite,

Voi murmura în susur de izvoare

Tăcerea crestelor încremenite...

Acolo timpul se opreşte-n loc,

Iar stelele răsar pe cer, ciorchine,

Magia nopţii din adânc, din peşteri,

Către drumeţul fermecat revine.

Aştept să plec din nou în depărtare,

În liniştea naturii să păşesc,

Pământul să-l respir şi încântată

Sublimă binecuvântare să primesc!

Bucureşti : 18.06.2009

***