Zidită în cuvânt

Am primit din ceruri versul ca ursită,

Şi-l zidesc în mine, şi-mi ridic castel

Pe-o colină mândră, de-ape-nconjurată,

Turn de apărare fără pod spre el.

Poarta n-are lacăt , nu-i bătută-n cuie,

Singura fereastră este spre apus,

Scara în spirală duce spre odaia

Unde zace-n lanţuri sufletul supus.

N-am străjeri la uşă în armuri de luptă,

Nu am la fereastră gratii de oţel.

Lanţul ce mi-l ţine este doar cuvântul

Scris de ursitoare numai pentru el.

N-are cum să urce-n stelele în care

Timpul se dilată spre-a te întâlni.

Nu-ndrăzneşte pasul dincolo de clipă,

Doar aici e spaţiul în care va fi.

Sunt prezentă-n versul care îţi vorbeşte

În această clipă. Mâine nu vom şti

Dacă zidu-n care eu sunt prizonieră

Tot aici, ca astăzi, îl vei mai găsi.

Bucuresti : 15.12.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu