Îţi cauţi munţii
pe poteci pierdute
Pe care prea demult n-ai mai pornit.
În ochi ai lacrimi şi în suflet dorul
Şi-n amintiri te laşi ademenit.
Prin cetinile lor îţi cauţi paşii
Ce-au mai trecut pe-acolo altădat’.
Îţi cauţi zâmbetul pierdut sub stele,
În alte ierni trecute, îngheţat.
Aş vrea să-ţi fiu măcar un colţ de stâncă
Spre care să te-ndrepţi când ţi-e mai greu,
Să mă transform în munţii tăi o clipă
Şi-n ei să te-ntâlneşti cu Dumnezeu.
Bucuresti : 05.01.2010
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)