Noaptea se-nfiripă, agăţată-n stele,
Timpul se opreşte fermecat de ea,
Umbrele dansează pe alei tăcute
Pe care se-aşează fulgii albi de nea.
Stins, în depărtare, se aude-un cântec
Ce timid se-nalţă aducând cu el
Şoapte îngânate-n melodia iernii
Dintre două inimi care bat la fel.
Prin perdeaua ninsă clipa se-nfioară
De lumina dulce-a cântului şoptit.
Simte curcubeul tainic ce vibrează
Între două stele care s-au unit.
Plină de magie este contopirea
Viselor pe care ele le-au creat.
Se tranformă-n albe lebede ce cântă
Şi se pierd în noaptea ce le-a-mbrăţişat.
Bucuresti : 16.12.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)