Simt nevoia să plâng

Simt nevoia să plâng.

Timpul mă scrie-n catrene

Când lacrimi sărate prin vene

se scurg.

Negre-amintiri mă înfrâng.

Trecutul îmi iartă prezentul,

Dar ambele-mi sunt argumentul

să plâng.

Când TOTUL din mine mă-nalţă

Mă pierd în NIMICUL din mine.

Zidită mă simt, ca-n vitrine,

în propria-mi scoarţă.

Închisă-n colivia de aur

De lacăte sunt dependentă.

Mi-adun durerea existentă

ca pe-un tezaur.

În versuri mi-o fac pledoarie,

Şi-o ţin prizonieră-n cuvânt

Alături de trup, în mormânt,

va fi mărturie.

Bucureşti : 22.04.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu