Albină în stupul omenirii

Din ce în ce mai multe aflu

De mersul timpul prin noi

Şi simt schimbările din mine

Cum, sigur, le simţiţi şi voi.

Când printre gânduri se ivesc

Mulţimi de întrebări ‘nainte

Cu inima le caut sensul

Şi-aştept răspunsul ei, cuminte.

Acum în jurul meu primesc

Scântei din Sfere de Lumină,

Din energia-nţelepciunii

Să mă încarc ca o albină.

Din ea voi face miere lumii,

Comoara sufletului-grup,

Puteri să prindem fiecare

Spre stele să roim din stup.

Bucureşti: 21.08.2009

***