Şi când iubesc mă doare...

În ochii mei albaştri iar
Te chem să mă priveşti,
Să mă citeşti din nou, în lacrimi,
Şi să mă izbăveşti.

La ce-mi e de folos acum
Slăvita frumuseţe
Când zâmbetul mi-e îmbrăcat
În haine de tristeţe?

Ascultă-mi plânsul în cuvânt,
În dor mă sting rostită.
Acceptă-mă aşa cum sunt:
Tăcută şi cernită.

Sunt zile când pot înflori,
Spectacol de speranţă,
Dar mai apoi mă prăbuşesc
În ritm de alternanţă.

Nu ştiu, nu pot şi nici nu vreau
Să mă prefac că-s bine.
La ce mi-ar folosi să-ţi faci
Iluzii despre mine?

Mă doare inima. Ascult-o.
Mă doare visul ne’mplinit.
Mă doare timpul care trece.
Mă doare gândul nerostit.

De vei dori să-mi fii alături
Vei şti ce trebuie să faci:
Din ochii mei frumoşi, albaştri,
Tristeţea s-o dezbraci.

Şi dacă tu vei reuşi
Să-mi fii a mea salvare,
Iubindu-mă vei înţelege:
Şi când iubesc mă doare...

Bucureşti : 25.04.2009

***