Am căzut de atâtea ori
Disperată în genunchi,
Degetele-mi tremurânde
Le-am făcut mănunchi.
Şi spre ceruri ridicat-am
Pumnul ameninţător,
Către sfinţi şi către îngeri
Cerând ajutor.
Am cerut răscumpăre
Pentru-al meu destin,
Dar am înţeles că preţul,
Evident, nu-i ieftin.
-„Poţi să te întorci în timp
Să-ţi reiei povestea
Într-o noua întrupare”-
Gândul îmi rostea.
„Orice vei avea nevoie
În experienţa vieţii
Vei primi. Tu poţi să ceri
Drum fără decepţii.
Dar gândeşte-te ce-mi ceri.
Căci tu ai un suflet
Ce-ntr-o viaţă mărginită
Ar fi incomplet..
De te vei întoarce iară,
Spre alt început,
Va fi prea târziu să afli
Ce azi n-ai ştiut.
Vei afla că drumul simplu,
Fără suferinţă,
Îţi va fi mai grea povară
Pentru conştiinţă.
Sufletul îţi este sfetnic.
În înţelepciunea lui
Să te-ncrezi fără tăgadă:
Tu faci voia Cerului.
Prin acest destin cu lacrimi
Planul Lui l-ai împlinit.
Experimentând durerea
Te-ai desăvârşit.”
Astfel gândurile mele
Îmi spuneau o lecţie,
În timp ce-mi jeleam cu foc
Propria-mi decepţie.
De iluzia realităţii
M-a salvat gândul deciziei
Şi-am rămas nemângâiată
În realitatea iluziei.
Bucureşti :
24.04.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)