Moara timpului

A timpului moară mă macină fin,

Celulele trupului meu se desfac

În fire de praf solitare ce ştiu

Să-şi crească tulpina din nou pe arac.

Şi-mi zboară în zare făina de trup,

Seminţe de viaţă purtând către mâine

Puterea de-a-şi creşte din nou rădăcini

Şi înţelepciunea de-a se face pâine.

Când pâinile mele vor fi împărţite

Ca hrană de dor pe întregul pământ

În sufletul meu voi arde ofrandă

Ca-n rugul aprins de pe Muntele Sfânt.

Lumina  celestă - căldura din Rai,

Va coace în inima lumii Iubirea.

În trupuri mereu măcinate de timp

Prin suflete toţi ne vom şti nemurirea.

Bucureşti: 26.08.2009

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu