luni, 23 iulie 2012

Apusul soarelui


Îmbătrâneşte soarele pe înserat
În  raze-ncercănate se topeşte
Spre dealuri transformate în toiag
Privirea în apus şi-o înroşeşte.

I se-mpleteşte strălucirea-n umbră,
Iar umbra lui e semn de senectute.
Oftează stins ‘nainte de culcare
Visând la dimineţile pierdute.

Prin norii risipiţi îşi oglindeşte
Obraz bătut în ale toamnei riduri.
Tristeţea lui, ca frunzele din parcuri,
Se scutură, târziu, pe lângă ziduri.

Când noaptea îl înghite în adânc,
Când întunericul îl biruieşte,
Se resemnează  în hamac de stele,
Iar strălucirea lunii-l copleşeşte.

Bucureşti: 24.08.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)