marți, 24 iulie 2012

Nevoia de suferinţă




Am tot avut nevoie de tristeţe
Şi-n lacrimi am primit-o peste ani
Să-mi spele gânduri rele şi absurde
Şi zâmbetele cumpărate-n bani.

Şi de durere am simţit nevoia
Să-mi taie-n două inima în loc,
Să-mi cureţe dorinţe de mărire,
Să-mi smulgă reuşita din noroc.

Şi umilinţă am cerut în viaţă
uit mândria cea înşelătoare,
Să simt în dinţi ţărâna din cădere,
Trufia în pământ să mi-o coboare.

Şi ură am simţit venind spre mine
Să-nvăţ iubirea mea s-o dăruiesc,
Cu ea să-mi vindec rănile, uimită,
S-o recunosc ca Har dumnezeiesc.

Şi necredinţa am simţit-o-n suflet
Ca să mă-ntorc apoi spre Dumnezeu,
Să-L recunosc şi să-I trăiesc prezenţa
Din mine-ntâi şi-apoi din jurul meu.

Bucuresti: 06.10.2009

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)