Deşi părem fire de praf
Şi totul scris ne este jos,
În noi e Sfântul Duh născut,
În noi e înviat Hristos.
Părem a fi purtaţi de vânt,
Dar vântul noi ni l-am creat.
Cu fiecare fir în plus
Noi tot mai sus ne-am înălţat.
Nu suntem fără rost şi sprijin,
Iar lumea nu e fără sens.
Unii pe alţii ne susţinem
Iubind profund, sperând intens.
Când Domnul ne-a creat a zis:
-„Asemeni Mie voi veţi fi
Şi, înmulţindu-vă în lume,
Pământul îl veţi stăpâni!”
Ne-a dat şi liberul arbitru
Să ne simţim asemeni Lui.
Să îl cinstim cum se cuvine:
Trăind Puterea Cerului.
Să fim ferice de iubirea
Cu care-am fost învredniciţi!
Suntem Copiii Lui din veacuri!
Vă rog, nu deznădăjduiţi!
Bucureşti : 26.04.2009
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)