Marea şi noi

 

Când voi privi spre mare, cu tine,

Când ochii noştri vor fi perechi,

Vom respira spuma din valuri

Şi ne vom rupe catargele vechi.

Noi, pescăruşii, nisipul şi marea

Vom înfrunta împreună furtuni.

În noua corabie, din inimi născută,

Ne vom ascunde ca doi nebuni.

Nu vom mai şti nici timpul, nici locul,

Ne-or creşte aripi din stropi de lumină

Şi în văzduh ne-om roti luând forma

Spiralei iubirii, lucind cristalină.

Candoarea şi dorul din visul pierdut

Le voi retrăi lângă tine deodată.

Voi înţelege că-n sfârşit am ajuns

Unde mă simt pe deplin acceptată.

E cruntă durerea acestor iluzii!

Şi pentru asta nu exista calmante...

Te caut, te strig, te aştept, te zăresc

În forme marine din vis, delirante...

Bucureşti : 03.05.2009

***