Adevărul poeziei

Cuvintele-n proză, când le citim,

Mari adevăruri ne par declarate.

În ele primim serioase sentinţe,

Uneori, implicit, de noi asumate.

Cuvântul în versuri, frumos aşezat,

În alt ritm şi-n altă-armonie,

Îl admirăm, îl cântăm, îl slăvim,

Ca pe-o repetabilă ceremonie.

În strofe stau, însă, simple şi grave,

Dureri ce cutremură firea, ostil.

Dar trecem de ele cu admiraţia

Că sunt doar poetice figuri de stil.

De adevărul lor ne este teamă

Clasificându-le drept fantezii.

Spunem zâmbind, superior:

Sunt doar metafore din poezii.

Dar sufletul nostru îşi recunoaşte

Din drumul trecutelor vieţi

Adevărul cântat în rime şi versuri

De suferinţa acestor poeţi.

Să ne-aplecam cu mai mare atenţie,

Cuvântul lor să îl descifrăm.

Numai aşa vom afla Adevărul

Pe care-l trăim când îl recităm.

Bucureşti : 02.05.2009

***